Romeo and Juliet

by William Shakespeare

Bulandra Theatre, Bucharest, 2024

Direction: Eugen Gyemant

Set Design: Nina Brumușilă

Costumes: Maria Miu

Lighting design: Florin Manu

Photo credit: Andrei Gîndac, Mădălina Păun

Cast:

Ștefan Radu/ Tiberius Zavelea - ROMEO, Ana Avram/ Ilinca Neacșu - JULIETA, Cornel Scripcaru - LORENZO, Daniela Nane/ Anca Sigartău - DOICA, Gheorghe Ifrim - CAPULET, Manuela Ciucur - LADY CAPULET, Profira Serafim - LADY MONTAGUE, Radu Amzulescu - DUCELE VERONEI, Mihai Bisericanu - PARIS, Vlad Ionuț Popescu - MERCUȚIO, Iosif Paștina - BENVOLIO, Matei Constantin - TYBALT, Cătălin Vîlcu - GREGORY, Filip Popescu - SAMPSON, Tiberius Zavelea/ Ștefan Radu - BALTHASAR/ FRATELE IOAN

Reviews

„Am remarcat-o, în primul rând, pe Anca Sigartău în rolul doicii (Daniela Nane într-o distribuţie alternativă), care face unul dintre cele mai bune roluri ale sale de maturitate, îmbinând cu talent multe registre, de la umor la sensibilitate şi disperare. Este expresivă şi cu o mare stăpânire a vocii. M-a mişcat deosebit scena în care Sigartău descoperă presupusa moarte a Julietei, fetiţa pe care o ştie din leagăn în lumina rozalie a zorilor. Aici, spectacolul îşi îngăduie pentru prima dată să respire; ritmul alert, umorul şi coregrafia deseori filmică se retrag pentru a face loc unui moment liric de emoţie autentică.”
— Alexandra Ares, Revista Rinocerul
„Traducere de Eugen Gyemant. Cred că de aici trebuie pornit. […] Acesta e, pesemne, motivul pentru care Romeo și Julieta, proaspăta premieră a Bulandrei, emană o asemenea molipsitoare prospețime. […] Acesta e doar un mic omagiu pentru un demers literar (în primul rând) care are efect benefic direct și imediat în spectacolul de teatru.”
— Mihai Brezeanu, LiterNet.ro
„Vlad Ionuț Popescu (Mercutio) are un simț al interactivității cu publicul, atrăgându-l de partea sa, știe cât să avanseze în acest asalt de seducție, se retrage cât să nu cadă în declamații inutil, pendulează șiret între naturalețe și prețiozitate. Mercutio se cufundă în efuziuni sentimentale pe linia lui Jacques Melancolicul, din care se ridică având pe buze gustul reflecțiilor hamletiene, dar emană și logica, echilibrul, camaraderia lui Horatio. Vlad Ionuț Popescu prinde din zbor darul regizoral care îi sporește partitura, dovedind că stăpânește deja nuanțarea monologului postmodern cu abisurile tragediei clasice. Este un seducător cameleonic și nu ai nevoie de nicio picătură din seva unei flori magice ca să îl iubești.” 
— Alina Mariana Maer - LiterNet.ro