„Omul pernă” nu este un spectacol lejer. E dur şi cinic. […] Un spectacol în care nu ai vreme să îţi tragi răsuflarea, în care nu există cale de ieşire nici pentru personaje şi nici pentu spectatori. Te surprinzi zâmbind sau chiar râzând când se vorbeşte despre crimă – îţi iei seama, te încrunţi pentru o secundă, apoi un nou zâmbet îţi apare pe faţă. Perversitatea artei şi forţa de manipulare a scenei, servite de un text contorsionat şi o montare ascuţită ca o lamă de cuţit.”